Te iubesc ... din inimă!

 Știu, 
Știu de ceva vreme ... O spunea Brâncuși, cândva: 

“Nu este greu să faci lucruri.

Greu este să te pui în starea de a le face.”

Știind asta, pentru că mi-ați cerut povești, ca să le creez, am nevoie și eu de stare ... și caut ...

Și mă așez ... nu mă judecați, și voi faceți la fel ... tot la calculator mâncați :(.

Nu prea mai mănâncă nimeni astăzi fără televizor sau telefon!

Când ați mâncat ultima oară un cartof cu varză murată sau doar cu zeama de la varza murată,

ca la mănăstire, în zilele de post din iarnă?

Vă invit! E ușor. Tu te duci și cumperi, îi pregătești

și mama-i pune la cuptor. Până se coc, umblați prin borcanele din cămară sau apelați la bunici. M-am bucurat de ei, dar în starea de a face nu am ajuns, ca să scriu povestea acestor furăcioase de priviri ...

Pe mine m-au cucerit încă din-ainte de-a se ”coace” bine :)

Și mai apoi le-am găsit locul într-un context ...

Dar starea de a scrie ... nu se lăsa instalată ... Caut un text care m-a marcat în vremea studenție. Am cartea, e vechiuță, dar nu dau de ea ... deși era sub nasul meu ...

Și de aseară, o țin pe birou ... Am avut puterea să găsesc și textele dorite, potrivite cu ceea ce tocmai făcusem și voiam să transmit de multă vreme ... Dar ideea, deși o aveam de mult, însă neconturată, s-a materializat după dialogul cu o minunată doamnă învățătoare, creativă și apreciată de vreme bună și de către colegii care-o iau drept model. Așa, m-a pus în stare, în starea de a face ceea ce nu știam că va ieși. M-a pus în starea de a face. Dorința de a oferi ceva din inimă celor care-o sprijină: mămicilor copiilor minunați pe care-i are și cu care lucrează, cred - căci nu văd și nici nu avem timp să povestim. Am simțit. Mi-a cerut mai demult ... dar nu vorbisem ... Procesul a fost luuuung ... De la idee la gând ... de la vorbă la faptă ... poate dura ... și o noapte-ntreagă! Cauți soluții, faci încercări, greșești ... dar ești în stare și nu simți ... te țin inimile copiilor care se vor bucura când mamele vor descoperi ... ceea ce probabil știu deja ...

Din greșeli și încercări ... răsar idei ... și nu te mai oprești ... ideile curg ... așa cum curgea iubirea, fără opreliști, de la inimă la inimă :) Oferindu-mi prilejul s-aduc în context ceea ce mi-a plăcut mai mult la Teologie și în special la părintele Stăniloaie ...

Iubirea - miezul delicateței ... Și pentru că ...

cele nevăzute ale lui Dumnezeu se cunosc din făpturi ... din cele văzute ...

Să ne punem în starea de a face binele pe care-l putem face, iubind ...

sau căutând iubirea, dar să avem grijă să nu scrijelim alte inimi ... pentru a primi un: ”Te iubesc!”

Să lăsăm iubirea să transpară, de nu o putem rosti, să punem un mesaj, de n-o putem arăta ...

Dar, cel mai de preț, cu căldură dătătoare de viață este, și să nu uităm, cuvîntul:

oriunde, oricând, în orice formă

Profit și de la cuvântul „mulțumesc” vă readuc o imagine:
Dar acum citim ce scriu cu creionul ... în timp ce ascul slujba de astăzi de la Putna, în timpul Epiclezei: 

Sus să avem inimile! 

Cu inima curată! 

Să mulțumim Domnului! 

Și-mi amintesc să vă spun că: 

Euharistie = Împărtășire = Mulțumire

💙💛💗

Nu trebuie să ne închidem într-un egoism în doi ... 

💚

Și încă multe se mai pot spune ...
Dar nimic nu ține loc de ... 

Te aștept și aici:  Vorbește cu mine ...